vineri, 26 noiembrie 2010

La TeVe

La acest sfarsit de saptamana aveti ocazia sa vedeti, gratie Fundatiei Vodafone Romania si Prima TV, munca de la Fundatia Hand-Rom, munca desfasurata in centrul de zi Marina si la Atelierul Protejat Dizab-Rom.

sambata 27.nov - ora 12.30 PM
duminica 28 nov - ora 12.30 AM
vineri 3 dec - ora 17.00 

Trei zile in care puteti urmari emisiunea "Voluntar de profesie", pe Prima TV. Voluntarul nostru de profesie in cadrul acestei editii a emisiunii a fost Smiley, iar voluntarul de profesie "cel de toate zilele", Costin Anghel. O emisiune interesanta si care, credem noi, va va ajuta sa intrati si sa pricepeti mai bine lumea noastra, a celor de la Hand-Rom. Multumim!!

luni, 22 noiembrie 2010

Despre noi si Cupa noastra

Zilele trecute s-a desfasurat prima editie a Cupei Abilitatii Marina, a Fundatiei Hand-Rom. Si ce mai tura-vura...ne-a cam iesit trebusoara asta....Ne-au stat alaturi copiii de la Valea Mare si Campulung. Le multumim. Cum multumim si Fundatiei Vodafone Romania, sponsorul principal al evenimentului.
Nu se mai facuse asa ceva in Arges, nici in prea multe alte locuri nu cred ca se face...Si totusi noi am vrut sa nasim asa ceva, o cupa sportiva pentru copiii nostri speciali.Au alergat, au dat la cos, au tras la poarta...Fiecare cum s-a priceput mai bine...Si s-au priceput. si poate ca s-au priceput si mai bine la a incalzi sufletele celor prezenti... N-am avut ocazia sa vad prea des atat bucurie pe fata unui copil dupa ce a reusit o incercare la cos, desi inainte ratase o alta...Copiii astia au luminat si ne-au luminat ziua. Au dat tot ce au avut mai bun in ei si sunt sigur ca asa ar fi mereu daca si noi le-am da mai des sansa de a face ceva, de a se face utili, folositori. Pana la urma, aceasta cupoa a fost si un mic exercitiu de incluziune sociala. Nu de alta dar le-am bagat si jurnalisti in echipe. Jurnalisti care au luptat si ei cum au putut mai bine pentru copiii ce tocmai devenisera ai lor. Un tricou, o medalie, o cupa de echipa si cate un mic cadou...plus o masa...cam cu asta s-au ales. Nu avem premii de golden league...dar avem suflet, si cu suflet am lucrat pentru a pune la punct aceasta cupa, si tot sufletul ne-a tremurat pana am vazut-o sfarsita cu bine...Lucru mare am realizat, dintr-un lucru mic...Sa speram ca si in anii ce vor veni vom reusi iar sa facem lucruri mari, cu oameni mici...iar eu personal sper sa mia fiu prin Arges, sa ma pot bucura de rezultate, sa ma pot stresa pana vad lucrul dus la bun sfarsit si mai ales...sa fiu cu oamenii pe care ii simt deja aproape de sufletul meu.


Costin Anghel

miercuri, 17 noiembrie 2010

Marina, Cupa Abilităţii





Fundaţia Umanitară Hand-Rom din Curtea de Argeş, prin intermediul Centrului de Zi Marina, organizează evenimentul sportiv destinat elevilor cu nevoi speciale, „Marina, Cupa Abilităţii Hand-Rom”. Prima ediţie a proiectului va avea loc joi, 18 noiembrie 2010, de la orele 12.00, în sala de sport  a Colegiului National Vlaicu Vodă, din Curtea de Argeş.  Inedită prin concepţia sa, Cupa Hand-Rom aduce în acelaşi loc reprezentanţi sportivi-copii cu dizabilităţi, de la trei şcoli speciale din judeţul Argeş, inclusiv de la grădiniţa specială din Piteşti.. Sportivii vor concura la trei probe speciale, Atletism, Fotbal şi Baschet. Cele trei discipline au fost alese de către specialiştii Centrului de Zi Marina, centru pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale, şi au ca principal scop punerea în valoare a abilităţilor copiilor.


Proiectul Sportiv „Marina, Cupa Abilităţii Hand-Rom” îşi propune să aducă în acelaşi loc reprezentanţi ai celor patru şcoli speciale din judeţul Argeş cu scopul de a stimula dialogul dintre aceste unităţi de învăţământ. Un alt scop este acela al apropierii mass-media de domeniul educaţiei speciale şi al incluziunii sociale prin implicarea directă a reprezentanţilor săi în viaţa tinerilor cu dizabilităţi.

Conform regulilor stabilite de către fundaţia organizatoare, Hand-Rom, fiecare şcoală va aduce o echipă mixtă de elevi, de diferite vârste. Acestora li se vor alătura în cadrul competiţiei reprezentanţii mass-media prezenţi. Fiecare probă va avea punctajul ei, iar rezultatele finale vor totaliza punctele adunate de fiecare echipă de-a lungul celor trei probe. Fiecărei echipe participante i se va înmâna o cupă şi medalii, în funcţie de locul ocupat.


 Costel NICOLAE – director Hand-Rom :
„Prin acest proiect ce dorim sa devina traditie Hand-Rom, cu sprijinul  sponsorilor, sunt convins că putem oferi o şansă copiilor cu dizabilităţi de a-şi descoperi abilităţi sportive, iar reprezentanţilor media participanţi dorinţa de implicare socială. Citându-l pe Robert M. Hensel <<Dizabilitatea mea mi-a deschis ochii pentru a vedea adevăratele mele abilităţi>>. Desigur, şi la centrul de zi MARINA sunt copiii cu abilităţi sportive cărora trebuie să le oferim această şansă.”



Hand-Rom, organizaţie neguvernamentală, non-profit, îşi desfăşoară activitatea în oraşul Curtea de Argeş, din luna noiembrie 1999, acreditată ca Furnizor Servicii Sociale. Misiunea fundaţiei este aceea de a iniţia proiecte şi programe prin care persoana cu dizabilităţi să-şi construiască viitorul şi să-şi influenţeze destinul. Scopul organizaţiei îl reprezintă orientarea şi integrarea socio-economică şi profesională a persoanelor cu nevoi speciale (dizabilităţi) prin activităţi de educaţie specială şi incluzivă, pregatire profesională.  


Partener principal al evenimentului este Colegiul Naţional Vlaicu Vodă.
Principalul sponsor al evenimentului este Fundaţia Vodafone România.
Sponsor secundar, Nicosmail, Unitate Protejată.


Pe acestă cale, invităm toţi jurnaliştii care doresc să participe la această acţiune sportivă dar şi să cunoască mai bine universul tinerilor cu dizabilităţi să ni se alăture. Mulţumim.


Persoană de contact:
Costin Anghel, Director Comunicare,
Fundatia Hand-Rom
Email:costin.anghel@gmail.com
          info.handrom@gmail.com

marți, 9 noiembrie 2010

Despre CSR, o discutie interesanta

http://www.responsabilitatesociala.ro/dialoguri/dialog-cu-stakeholder-ii-csr-in-domeniul-persoanelor-cu-dizabilitati-5.html#continut

joi, 4 noiembrie 2010

Potecile copilariei ... intre gratii si viitor



In prima zi de scoala am vazut in clasa o fetita cu ochii mari si de un albastru intens. Avea doua codite si purta haine ponosite dar curate. Pistruii ei lasau impresia ca vine primavara si ca toamna este departe. Zambea timid si ochii ei parca luminau totul in jur. La evaluarea initiala care se face copiilor la fiecare inceput de an scolar, am reusit sa aflu despre ea lucruri socante. Micuta Albastrea ducea cu ea descumpanirea vietii si nu vroia sa lase sa se vada suferinta din sufletul ei. "Eu vreau sa invat, sa ma fac doctorita si sa nu-l las pe bunicul sa se imbolnaveasca vreodata." Mi-a vorbit stalcit despre familia ei care se rezuma la bunici si la doi frati. Dar unde erau parintii? "Tata nu mai e si la mama ma duce bunicul cand poate. O vad rar si cand merg la ea stau foarte putin. Vorbim intr-o camera unde sunt mese, scaune si-o usa mare de fier." Copila vorbeste si-si fereste privirea. Nu cumva...ba da, cum sa nu te gandesti la faptul ca mama ei este arestata? Nu ai cum altfel! Oare ce s-o fi intamplat? E lesne de inteles. Albastrita evita sa dea detalii sau poate ca nu le cunoaste. Adevarul este unul crunt, mama ei si-a omorat sotul intr-un acces de furie sau de disperare. Copila si fratii ei sunt crescuti de bunici. Probabil ca lipsurile materiale nu ar fi simtite atat de intens, daca mama le-ar fi alaturi. Chiar daca bunicul este "cel mai bun om de pe planeta", Micuta Albastrea ar fi si mai fericita daca mama i-ar fi alaturi. ''Bunicul munceste mult, ne iubeste si ne ingrijeste cum poate el mai bine. Cand se duce la stana imi place sa merg cu el si sa-l ajut. Din banii stransi la munca mi-a cumparat ghiozdan si caiete. Le-a luat cate ceva si fratilor mei.'' Fetita povestea despre micile daruri primite pentru inceputul scolii, ca  despre cele mai valoroase bijuterii din lume. Imi zambeste,  apoi se relaxeaza si isi pune mainile pe banca. Palmele ii sunt curate, dar unghiile ei imi confirma faptul ca il ajuta pe bunic la treburile gospodaresti. Ii dau un test si la finalul lui ii spun unde a gresit. Fetita se uita cu ochii ei mari la mine si-mi zice ca o porunca: "Eu vreau sa invat carte, sa-l fac pe bunicu' fericit. Vreau sa ma fac doctorita si sa-i fac bine pe oameni". Disperarea din ochii ei imi da o stare de intimidare dar si dorinta de a o ajuta sa invete mult, chiar mai mult decat isi doreste. Timpul a trecut si copila chiar a dat dovada de amabitie si de vointa in ceea ce privaste inavtatura. Intr-o zi m-a asteptat in fata clasei si mi-a dat o felicitare. I-am sarutat obrajorii si am deschis felicitarea. Era facuta de manutele ei. Impaturise o coala, desenase pe o parte o inima, probabli a ei si pe partea interioara imi scrisese: " Domna, te iubesc mult". Am intors felicitarea iar pe spate era desenata o silueta feminina lanaga  trei copii. Mi-a fost imposibil sa-mi controlez lacrimile si sa nu ma gandesc la mama ei care cu siguranta si-ar fi dorit sa-i fie alaturi in ziua de Craciun care se apropia cu repeziciune. Din pacate si anul acesta si probabil si anii viitori, Micuta Albatrea isi va petrece sarbatorile de iarna cu fratii si cu bunicul pe care il iubeste foarte mult. Cadrele didactice din Centrul de zi Marina, incearca sa suplineasca locul mamei ori de cate ori este nevoie dand copilei pe langa educatie si sfaturi corecte care sa o calauzeasca pe drumul bun al vietii. Ce poate fi mai cumplit pentru un copil ca ea, decat sa-si stie mama dupa gratii? Poate ca Dumnezeu se va indura si ii va oferi o viata buna in schimbul copilariei frante, care se scurge facand poteci intre o usa cu gratii si viitor. 
                                                                                                                  Prof. Luminita Nicolescu   

marți, 19 octombrie 2010

Zi de zi printre ei

Vin aproape zi de zi la centru, la Marina. Zi de zi sunt aproape sau incerc sa fiu aproape de ei. Ma inchid in birou si de aici ii aud. Uneori ies pe culoare. Ma plimb printre franturi de vieti si calc prin strachini golite de vise. Ma uit la ei si vad Cerul. Il vad pe Dumnezeu. Vad incercari. Fiecare copil are o problema, fiecare sufera de ceva, are un "ceva" special. Copiii cu dizabilitati. Fiecare insa, cat de grea ii este problema, ori boala, nu i-am vazut sa fie tristi. Nu i-am vazut sa dispere. Poate se retrag in ei, ori poate sunt zile in care nu le intri in voie. Dar mai presus de toate au o veselie aparte, au un ritm al vietii pe care nu-l poti perturba cu una cu doua.
Ma uit la ei si nu-mi vine sa cred cum se bucura, in felul lor, de viata. Ii vad cum se bucura de bruma lor de sanatate... Ma uit si zi de zi invat tot mai bine, vad tot mai clar ca ar trebui sa ma consider imparat doar pentru ca sunt sanatos. La fel si voi. Ar trebui sa ne consideram sclavi pentru ca nu apreciem ce avem. Mereu mai mult, mereu ne dorim mai mult si niciodata nu incetam a dori. Dar la naiba! Aproape mereu ne dorim numai tampenii. Apreciem binele doar cand il pierdem. In rest ne plangem de el. De parca binele este un soi de balon si noi putem sufla in el sa-l umflam. Nici pe departe. Binele, fie el mic sau fie mare...fie cum o fi, este binele nostru. Pacat ca, de cele mai multe ori nu intelegem forma sub care vine. Asteptam mereu altceva, mereu trece binele pe langa noi si noi il evitam asteptandu-l tocmai pe el, sub o alta forma. De ce?
 De ce copiii astia mici se pot bucura de ori ce zi ca si cum ar fi cea mai frumoasa si de ce noi astia de ne credem "normali" nu apreciem aproape niciodata nimic. Vrem Binele, dar nu suntem in stare sa-l recunoastem nici daca ne lovim nas in nas cu el...Atat de "bine" vedem lumea. Pe cand ei, ei se bucura de orice....de ori ce bine...cat de mic...

joi, 14 octombrie 2010

Importanţa comunicării la copiii cu dizabilităţi




Dezvoltarea comunicării verbale duce şi la dezvoltarea personalităţii şi facilitarea relaţiilor sociale.
În şcoală, un pas important în optimizarea copiilor cu dizabilităţi îl constituie educarea şi terapia limbajului. Acest lucru va optimiza dezvoltarea mecanismelor cognitive care încep să se formeze la o vârstă mică, de aici rezultă importanţa intervenţiei cât mai devreme după descoperirea deficienţei.
Problema nedezvoltării limbajului devine cu atât mai gravă când copilul ajunge de vârstă şcolară. Achiziţiile şcolare sunt reduse şi informaţia este distorsionată. Copii şcolari care au probleme de comunicare trăiesc adevărate drame. Ei tind să se interiorizeze şi nu îşi pot exprima sentimentele. Se ajunge astfel la comportamente deviante, la greutatea integrării în colectiv, se ajunge la negativism. Copiii nu mai cooperează cu cadrele didactice în procesul educaţional, trăsăturile de personalitate devin fragile şi instabile.
Un rol important pentru dezvoltarea comunicării la aceşti copii îl are familia. Copilul nu trebuie să fie învăţat că este deficient, că este „altfel” decât ceilalţi, trebuie încurajat să-şi asume responsabilităţi. Părinţii nu trebuie să ia atitudinea de superprotecţie pentru că acest lucru face ca handicapul să se acutizeze. Copiii trebuie îndrumaţi către iniţiativă, trebuie încurajaţi în realizarea de activităţi practice .
Dacă familia vede în handicapul copilului o stigmatizare, acesta tinde să se izoleze, să nu mai comunice cu celelalte persoane. Acest lucru este o gravă greşeală care poate transforma copilul într-un inadaptat.
Altă dramă însă este izolarea copilului şi a  familiei de către societate. Apar stereotipuri speciale care resping deficientul şi prin simplă asociere şi familia sa. În acest caz părinţii se simt izolaţi, excluşi şi dispreţuiţi. Familia trebuie să facă faţă acestui mediu ostil şi să depună eforturi pentru integrarea copilului în mediul social. Trebuie să apeleze la ajutor specializat care poate consta în consiliere sau terapii de familie.

                                                                                        

                                                                           Prof. Săndulescu Costinel

vineri, 24 septembrie 2010

Copiii cu deficienţe îngrijesc mediul




Un grup de 12 elevi cu dizabilităţi de la Centrul de zi „Marina” al fundaţiei HAND-ROM, din Curtea de Argeş, va participa sâmbătă la proiectul naţional „Let‘s Do It, Romania”. Copiii vor fi însoţiţi de 14 cadre didactice ale aceluiaşi centru şi 5 membri ai fundaţiei HAND-ROM. Grupului de voluntari ai centrului educaţional pentru copii cu cerinţe educaţionale speciale “Marina” va face curăţenie în zona învecinată oraşului Curtea de Argeş, cunoscută sub denumirea de „Brăteşti”.

Acţiunea voluntarilor speciali-elevi cu deficienţe, cadre profesorale şi mebri ai HAND-ROM-fundaţie umanitară de orientare şi integrare socială, reprezintă nu doar o metodă de implicare activă în viaţa comunităţii din care fac parte, dar se doreşte a fi şi un bun exemplu asupra lucrurilor pe care persoanele cu deficienţe le pot face. Echipa şi munca de teren vor fii coordonate de doamna profesoară Petrescu Mariana.


Citate:
„Dacă un grup de voluntari cu deficienţe, ajutaţi de câţiva profesori de-ai lor pot încerca, şi sperăm noi reuşi, să adune câteva sute de kilograme de deşeuri într-o singură zi, atunci cred că oricare dintre noi poate face ceva pentru a schimba lucrurile în bine în România”,  declară Costel Nicolae, director general HAND-ROM

„ Prin această acţiune, copiii noştri demonstrează că înţeleg şi ei ce înseamnă un mediu sănătos, că avem datoria  să fim atenţi cu ceea ce ne înconjoară, cu mediul”, Petrescu Mariana, coordonator echipă voluntari





Centrul de zi Marina al Fundaţiei HAND-ROM oferă suport educaţional pentru 57 de elevi înscrişi în clasele I-VIII, 20 de extraşcolari şi 15 minori care vin periodic la terapie. Alături de serviciile de educaţie specială şi incluzivă, specialiştii centrului oferă servicii de abilitare – reabilitare, kinetoterapie şi ergoterapie, logopedie, psihodiagnoză, ludoterapie, consiliere individuală şi de grup.

HAND-ROM, organizaţie neguvernamentală, non-profit, îşi desfăşoară activitatea în oraşul Curtea de Argeş, din luna noiembrie 1999, acreditată ca Furnizor Servicii Sociale.
Misiunea fundaţiei este aceea de a iniţia proiecte şi programe prin care persoana cu dizabilităţi să-şi construiască viitorul şi să-şi influenţeze destinul.
Scopul organizaţiei îl reprezintă orientarea şi integrarea socio-economică şi profesională a persoanelor cu nevoi speciale (dizabilităţi) prin activităţi de educaţie specială şi incluzivă, pregatire profesională.  


Persoană de contact:
Costin Anghel, Director Comunicare,
 Fundatia HAND-ROM
Email:costin.anghel@gmail.com
          info.handrom@gmail.com
Telefon: 0741 167 215

miercuri, 22 septembrie 2010

Prin ochii mainilor si urechilor



Poate ca suna ciudat acest titlu, sau nu. Copilul care nu are vedere, trebuie sa vada lumea din jur cumva. El "vede" prin ochii mainilor si urechilor. Poate ca este mult spus, dar acesta este crudul adevar. Legati-va la ochi si incercati sa nu trisati. Va veti da seama ca si cel mai familiar loc se va transforma in scurt timp, in ceva necunoscut. Daca veti avea curajul sa o faceti, atunci veti intelege cum un elev din Centrul de zi Marina recunoaste totul in jur prin atingere si prin ascultare. Am inteles ca in negura ochilor lui este defapt o lumina care strapunge sufletele celor din jur. Intr-o zi am incercat sa-l fac pe copil sa identifice cateva diferente dintre un baiat si o fata. La inceput i-am explicat ca vocile sunt diferite, apoi ca hainele pe care le poarta sunt diferite. Cu mainile a incercat sa indentifice forma unei fuste de dama. Se pare ca a inteles, pentru ca raspunsul lui a fost:"e simplu". Apoi a aflat ca fetele au parul lung si i-am asezat mana pe capul unei colege. Imediat a venit din partea baiatului un raspuns haios:”tu de ce nu te tunzi, asa ca mine?” Asa a aflat copilul ce inseamna parul lung si ca fetele se coafeaza. I-am facut colegei lui doua codite. Prima data i-am pus baiatului in mana o perie de par. “Peria asta are ace care nu inteapa” S-a lamurit imediat si cu coafatul parului cand i-am dirijat mana pe capul fatei. “Aici ce este?” intreaba el pipaind elasticul ce strangea  parul fetei. Si usor, usor, baiatul a priceput cum sta traba cu aranjatul parului domnisoarelor. Am vrut sa-i spun ce culoare are parul colegei lui. Dar cum sa-i spun ca parul ei este negru? Negru ca ce? Ca ce vede sau ca ce nu vede el? Aici a fost greu. Dar si acest copil are dreptul sa stie ca atunci cand doarme este noapte si ca noaptea este neagra, ca iarba are un miros placut si ca este verde, ca florile sunt rosii sau galbene, ca lumea in care traieste este colorata, chiar daca el nu va afla niciodata cum este o culoare. Bucuria de a-l face pe un copil nevazator sa descopere lucruri noi este nemasurata. Viata unui om se bazeaza mult pe ceea ce vede in jur. Dar viata acestui copil si a celor ca el, este dirijata doar de miros, gust, simtul tactil, auz. Cand merge trebuie sa fie condus. Nu cumva viata unui copil orb devine o ghicitoare? Atunci el trebuie sa fie ajutat sa afle raspunsul acestei ghicitori, caci numai asa ii vom putea face putina lumina in viata. 

Prof. Luminita Nicolescu

luni, 20 septembrie 2010

Prietenul cu nevoi speciale


Fiecare copil cu nevoi speciale, este special in felul sau. Fiecare copil cu dizabilitati are ceva de spus. De la fiecare copil cu deficiente avem ceva de invatat. Putina atentie din partea noastra, poate face viata acestor copii mult mai frumoasa. Am sa va spun o poveste, una adevarata si nu vreau sa starnesc mila ci dorinta de a face ceva pentru copiii cu nevoi speciale. Intr-o zi am mers la o scoala de masa acolo unde era inscris un baietel cu deficiente. Stabilisem dinainte cu invatatorul ca la ora h ne intalnim intr-o sala de clasa libera. Elevul si invatatorul au ajuns la nici 3 minute dupa sosirea mea. Cel mic, de cum a intrat, s-a repezit la niste hartii care erau pe o banca. Eu i-am dat si un creion. I-am intins mana ca sa facem cunostinta. Copilul nu a vrut, dar eu m-am prezentat atat pentru el cat si pentru profesor. Inainte sa plece, profesorul mi-a spus franc in fata cum ca elevi ca cel pe care tocmai il cunoscusem nu au ce sa caute intr-o scoala de masa. Avea sa se convinga de contrariu dupa foarte putin timp. Am ramas in clasa doar eu si copilul. Trebuia sa-l cunosc, asa ca am inceput sa vorbim. As putea sa spun ca micutul a facut o autodescriere M-a convins ca exceptand problemele accentuate de vedere si o malformatie la mana, el este un copil inteligent. Mi-a spus ca ii place mult la scoala desi nu isi facuse nici macar un prieten. Oare de ce? A comparat prietenia cu prajiturile cu ciocolata si a sustinut ca are numai doi prieteni foarte buni la bloc. Apoi a vrut sa ma asigure ca stie sa scrie si l-am lasat sa o faca. Pe o coala a incropit cateva litere si cateva cifre. Pe un colt de pagina a pus un 10. L-am intrebat de ce a pus acolo acel 10. Mi-a raspuns ferm: "asta este nota pe care o vreau mereu". Era inceput de an scolar si nu primise calificative, asa ca am scos un pix cu pasta rosie si i-am dat eu un 10. Imediat a pus o palma peste coala.  Si-a asezat ochelarii apoi a privit acea nota ca pe un trofeu. Mi-a spus ca este fericit. L-am intrebat ce este fericirea pentru el. "Nu stiu, dar mami imi spune ca este fericita ca ma are. Cand imi spune asta ma ia in brate si eu cred ca asta este fericirea" I-am zis ca vreau sa vad cat de fericit este el. Raspunsul lui a venit imediat "tu nu esti mami, dar daca vrei putem sa fim prieteni"  I-am spus ca vreau si s-a repezit in bratele mele. Apoi am continuat discutia si l-am intrebat ce crede el ca este prietenia. "Prietenia este ca o prajitura cu ciocolata. Primesti prajituri cand esti cuminte si faci fapte bune. Un prieten trebuie sa fie bun cu tine." Bineinteles ca am vrut sa stiu ce intelege el prin fapte bune. "Pai, trebuie sa asculti, sa te joci frumooos, sa nu te bati cu copiii, sa inveti..." L-am intrerupt din enumerare si l-am rugat sa-mi explice treaba cu bataia. "Cand ma joc la bloc cu copiii, unii ma mai lovesc si imi spun sa plec. Unul mi-a zis ca mama lui nu vrea sa ne jucam. Sunt doar doi baieti care se joaca cu mine. Poate imi fac la scoala mai multi prieteni. Eu o sa ma port frumos cu colegii de clasa si o sa  vorbesc frumos cu ei. Vreau si eu sa-mi fac prieteni cu care sa-mi fac temele asa cum face sora mea." L-am intrebat daca i s-a vorbit vreodata urat. "Da, dar mi-e rusine sa spun. Eu nu voi face asta niciodata. Mami mi-a spus ca trebuie sa-i respect pe oameni si sa le vorbesc frumos". Intelegeti probabil de ce i s-a vorbit urat. Dar consider ca o malformatie la mana sau o pereche de ochelari cu lentila groasa nu trebuie sa catalogheze pe cineva, cumva. Dialogul a continuat. La finalul discutiei micutul m-a intrebat cand mai vin si daca sigur ramanem prieteni. L-am asigurat ca ne vom vedea in fiecare saptamana si ca prieteni vom ramane mereu. La final, ne-am luat la revedere iar eu am ramas privind cum micul meu prieten se indrepta spre clasa lui, tinand mandru in mana foaia pe care primise prima nota de 10. Acest copil cu dizabilitati m-a convins ca putina atentie din partea oamenilor il face extrem de fericit. La schimb, el ofera ceva. Prietenie. O prietenie sincera a unui copil cu suflet curat. Acest copil  nu mai vrea sa fie respins, el vrea sa traiasca normal, sa-si arate ambitiile, sa dovedeasca ce poate si mai ales ca poate fi un invingator. Ca el mai sunt si alti copiii si fiecare sansa acordata unui copil cu nevoi speciale sigur il va incuraja si il va face sa se simta mai puternic. Am invatat ca astfel de copiii ne primesc in lumea lor si ca trebuie sa ne revansam de ei primindu-i in lumea noastra.  

                                                                     Prof. Luminita Nicolescu

Un dans fara muzica


Cu ocazia zilei de 1Iunie, elevii mai multor scoli din Curtea de Arges au sustinut un spectacol in centrul orasului. Printre participanti s-au numarat si copiii cu dizabilitati din cadrul Centrului de zi Marina. Micutii nostri au dansat si au cantat ei reusind sa smulga ropote de aplauze din partea spectatorilor. Cea mai mare uimire a celor din public a fost provocata de catre o fetita din scoala noastra care a dansat alaturi de colegele ei un dans modern. De ce a fost aceasta eleva mai speciala decat colegele ei? Pentru ca ea a dansat desi este hipoacuzica, adica nu aude. Nimeni nu si-a dat seama de acest lucru pana cand la finalul dansului am anuntat acest lucru:”Aceasta fetita face parte din trupa de dans a elevilor din Centrului de zi Marina si dupa cum ati vazut, ea danseaza la fel de bine ca si colegele ei. Deosebit este insa faptul ca ea nu aude.” Dupa aceste cuvinte, in public s-a simtit o forfota. Imediat a urmat o ploaie de aplauze si de urale. Apoi cei din public au inceput sa comenteze:”Oare cum reuseste?”, “Incredibil!”, “Bravo ei! Dar cu mpoate sa danseze fara sa auda?” Intr-adevar, pare incredibil cum o copila care nu aude, poate sa danseze. Este si meritul profesoarei-coregraf, dar mai ales meritul fetei. Desi nu a cunoscut niciodata sunetul sau vibratiile muzicii, ea stie ca ceea ce face se numeste dans si pentru asta s-a implicat trup si suflet, dand exemplu de maxima vointa. Ar trebui ca fiecare dintre noi sa apreciem si sa admiram copiii cu dizabilitati pentru ca niciodata nu se stie cand ei vor fi mai buni decat noi. Facand asta, nu pierdem nimic, ba dimpotriva putem invata ce este vointa de fier si ambitia nemasurata. Un alt lucru esential si bine de retinut este faptul ca si copiii cu deficiente pot excela in anumite domenii cum ar fi: matematica, desen si pictura, muzica, dans sau sport. Spre exemplu, printre elevii scolii noastre se numara si cativa olimpici in domeniul sportiv. Chiar daca acesti copii cu dizabilitati sunt uneori marginalizati, noi ne mandrim cu ei si incercam sa le fim alaturi in orice situatie.
Maria Deaconu- responsabil educatie

joi, 16 septembrie 2010

Haideti sa gandim impreuna!!!

Hand-Rom doreste sa initieze impreuna cu unul dintre partenerii sai o campanie de strangere de fonduri. Pentru aceasta, avem nevoie de un slogan si un text scurt care sa sugereze oamenilor ca ar fi dragut din partea lor sa contribuie la o cauza nobila... Noi ne-am batut capul si am reusit sa gandim ceva...am vrea insa sa ne ajutati si voi...Poate ne "luminati". Credeti ca se poate? Fiti voluntarii nostri in gandire si haideti sa gandim impreuna un slogan pentru campania Hand-Rom. Campania se va desfasura intr-un centru comercial.
Asteptam ideile voastre pe adresa de mail: info.handrom@gmail.com
  Multumim!!!

luni, 13 septembrie 2010

Doua lumi intr-o lume mai buna

Randunicile au venit. Zborul lor aproape frant. La orele 10.00 pe platoul din fata centrului Marina, din Curtea de Arges, se adunasera aproape treizeci de copii. Insotiti unii dintre ei de parinti. Copii au venit, cei mai multi, cu microbuzul Fundatiei. Pe de-o parte erau ei. Copiii speciali si parintii lor. Pe de alta parte, corpul profesoral si oamenii de la fundatie. Directorul, Costel Nicolae, subsemnatul...toata gasca. Doua lumi diferite. Revederea a fost placuta. Noua vedere, caci sunt si elevi noi, a fost...interesanta. Priviri date pe furis, ochi atintiti asupra unuia, a altuia....Vorbe multe, vorbe putine, vorbe despre ce-o sa fie. Vorbeam de doua lumi. Lumea lor, a copiilor speciali, lumea noastra, a celor care trebuie sa aiba grija de ei. Uniti totusi intr-o lume pe care toti ne-o dorim mai buna. Cea a educatiei, cea a invatarii nu doar a materiilor scolare ci si a unei scoli pregatitoare pentru viata. De azi incepe iar scoala, incep terapiile, incepe iar lupta pentru o lume mai buna.
Fiti alaturi de noi!

Prea mult, lumea s-a obisnuit sa spuna" handicapati". Asa este, copii acestia au handicap. Dar au si suflet, inima, sentimente. Au o viata. O viata pe care daca noi le facem doar putin loc, o pot trai fericiti alaturi de noi.
Si mai stiti ceva, mai mult ne costa sa-i tinem pe margine decat sa-i includem printre noi. Incluziunea sociala este o piatra grea pentru societatea romaneasca. Putini se incumeta sa incerce s-o ridice, s-o urneasca din loc. Unii reusesc. HAND-ROM face parte din aceasta mica lumea a celor care pot ridica pietre uriese. Nu este usor, dar cineva trebuie s-o faca. Am ales sa fim noi!
Multumim celor care au ales sa ne sprijine in acest demers.
Un mare "Multumesc" pentru Fundatia Vodafone. Sprijinul lor conteaza foarte mult. Multumim!!

Randunicile vin iar!

Se intorc la noi!! Mai este doar un pic, un pic si aici la Marina copiii nostri vor veni iar! Incepeme un nou an scolar, un nou an de munca, de sudoare, dar mai ales, incepem un nou an la sfarsitul caruia suntem sigur ca viata copiilor nostri speciali va fi macar un pic mai buna.

Centrul de zi Marina al Fundaţiei HAND-ROM inaugurează cel de-al nouălea an şcolar din existenţa sa. Centrul oferă suport educaţional pentru 57 de elevi înscrişi în clasele I-VIII, 20 de extraşcolari şi 15 minori care vin periodic la terapie. Alături de serviciile de educaţie specială şi incluzivă, specialiştii centrului oferă servicii de abilitare – reabilitare, kinetoterapie şi ergoterapie, logopedie, psihodiagnoză, ludoterapie, consiliere individuală şi de grup. De asemenea, este primul an în care ciclul gimnazial va trece de la opt la nouă clase primare, atât în învăţământul de masă, cât şi în cel special.




„ Centrul de zi MARINA îşi deschide porţile pentru accesul copiilor cu cerinţe educative speciale, din Curtea de Argeş şi localităţile limitrofe, la educaţie, terapii, oferindu-le şansa integrarii. Acest lucru este posibil datorită sprijinului acordat de cei care ne-au fost aproape, colaboratori, parteneri, sponsori şi membri ai comunităţii locale. Împreună putem contribui la viitorul copiilor din comunitate.”, Costel Nicolae, Director General, Fundaţia HAND-ROM

joi, 9 septembrie 2010

Obiectivele noastre

1. Creerea unor programe de educatie-scolarizare, recuperare-reabilitare si consiliere pentru copiii cu dizabilitati mentale si/sau fizice care nu frecventeaza scolile publice

2. Dezvoltarea activitatilor extrascolare (pictura, sculptura si lucru artizanal, excursii si tabere, etc) pentru copiii cu dizabilitati;

3. Infiintarea unor ateliere de munca protejata sau la domiciliu pentru persoanele cu dizabilitati (impletituri de rachita, cutii carton, sculptura si artizanat etc);

4. Informarea comunitatii la nivel local si national asupra nevoilor, marginalizarii si problemelor cu care se confrunta persoanele cu dizabilitati;

5. Intretinerea de relatii cu grupul tinta in sfera puterii, a administratiei publice locale si centrale, mass-media si alte organizatii din tara si din afara tarii;

6. Organizarea pentru asociatiile din Romania, care se ocupa de persoanele cu dizabilitati, si pentru familiilor acestora, a unor simpozioane cu privire la drepturile legale si la ajutorul social, creerea de parteneriate durabile;

Cine suntem

“HAND-ROM” fundaţie umanitară de orientare şi integrare socială este o organizaţie neguvernamentală, non-profit, care-şi desfăşoară activitatea în oraşul Curtea de Argeş, din luna noiembrie 1999, având personalitate juridică din 24 noiembrie 1999 conform HJ 52/PJ/1999 a Tribunalului Arges, şi avizele ministerelor de resort (Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap), DGPDC-Argeş, acreditata conform Hotararii Comisiei Nationale de Evaluare si Acreditare a Invatamantului Preuniversitar nr. 103/2002 si este înregistrată la circumscripţia financiară cod fiscal:12511858 fiind acreditata de D.G.M.S.S.F – Arges, ca Furnizor de Servicii Sociale conform HG 1024/2004 pentru servicii sociale prin centrele de zi MARINA si PARASCHIVA.
Misiunea HAND-ROM este de a initia proiecte si programe prin care persoana cu dizabilitati sa-si influenteze viitorul si sa-si construiasca destinul.
Aceasta se va materializa in timp, atunci cand copilul devine adult. Citandu-l pe Platon si Aristotel :
„Dacă omul n-a primit decât o educaţie defectuoasă sau rea, el devine cel mai îngrozitor animal pe care l-a produs pământul. De aceea legiuitorul trebuie să facă din educaţia copiilor prima şi cea mai serioasă din preocupările sale“.(Platon)

„Peste tot unde educaţia a fost neglijată, statul a primit o lovitură funestă“.(Aristotel)

HAND-ROM ofera grupului tinta cate un reprezentant, stimuland dialogul civic, solidaritatea si responsabilitatea sociala, formand lideri si grupuri de initiativa comunitare sau regionale pentru drepturile si nevoile reale ale persoanelor cu dizabilitati, acces la educatie, abilitare-reabilitare, formare profesionala, angajare, dreptul la munca in ateliere protejate si/sau la domiciliu.
Organizatia are propriul reprezentant al societatii civile in Consiliul Economic Social al Romaniei, pentru domeniul sanatate si dizabilitate.