vineri, 24 septembrie 2010

Copiii cu deficienţe îngrijesc mediul




Un grup de 12 elevi cu dizabilităţi de la Centrul de zi „Marina” al fundaţiei HAND-ROM, din Curtea de Argeş, va participa sâmbătă la proiectul naţional „Let‘s Do It, Romania”. Copiii vor fi însoţiţi de 14 cadre didactice ale aceluiaşi centru şi 5 membri ai fundaţiei HAND-ROM. Grupului de voluntari ai centrului educaţional pentru copii cu cerinţe educaţionale speciale “Marina” va face curăţenie în zona învecinată oraşului Curtea de Argeş, cunoscută sub denumirea de „Brăteşti”.

Acţiunea voluntarilor speciali-elevi cu deficienţe, cadre profesorale şi mebri ai HAND-ROM-fundaţie umanitară de orientare şi integrare socială, reprezintă nu doar o metodă de implicare activă în viaţa comunităţii din care fac parte, dar se doreşte a fi şi un bun exemplu asupra lucrurilor pe care persoanele cu deficienţe le pot face. Echipa şi munca de teren vor fii coordonate de doamna profesoară Petrescu Mariana.


Citate:
„Dacă un grup de voluntari cu deficienţe, ajutaţi de câţiva profesori de-ai lor pot încerca, şi sperăm noi reuşi, să adune câteva sute de kilograme de deşeuri într-o singură zi, atunci cred că oricare dintre noi poate face ceva pentru a schimba lucrurile în bine în România”,  declară Costel Nicolae, director general HAND-ROM

„ Prin această acţiune, copiii noştri demonstrează că înţeleg şi ei ce înseamnă un mediu sănătos, că avem datoria  să fim atenţi cu ceea ce ne înconjoară, cu mediul”, Petrescu Mariana, coordonator echipă voluntari





Centrul de zi Marina al Fundaţiei HAND-ROM oferă suport educaţional pentru 57 de elevi înscrişi în clasele I-VIII, 20 de extraşcolari şi 15 minori care vin periodic la terapie. Alături de serviciile de educaţie specială şi incluzivă, specialiştii centrului oferă servicii de abilitare – reabilitare, kinetoterapie şi ergoterapie, logopedie, psihodiagnoză, ludoterapie, consiliere individuală şi de grup.

HAND-ROM, organizaţie neguvernamentală, non-profit, îşi desfăşoară activitatea în oraşul Curtea de Argeş, din luna noiembrie 1999, acreditată ca Furnizor Servicii Sociale.
Misiunea fundaţiei este aceea de a iniţia proiecte şi programe prin care persoana cu dizabilităţi să-şi construiască viitorul şi să-şi influenţeze destinul.
Scopul organizaţiei îl reprezintă orientarea şi integrarea socio-economică şi profesională a persoanelor cu nevoi speciale (dizabilităţi) prin activităţi de educaţie specială şi incluzivă, pregatire profesională.  


Persoană de contact:
Costin Anghel, Director Comunicare,
 Fundatia HAND-ROM
Email:costin.anghel@gmail.com
          info.handrom@gmail.com
Telefon: 0741 167 215

miercuri, 22 septembrie 2010

Prin ochii mainilor si urechilor



Poate ca suna ciudat acest titlu, sau nu. Copilul care nu are vedere, trebuie sa vada lumea din jur cumva. El "vede" prin ochii mainilor si urechilor. Poate ca este mult spus, dar acesta este crudul adevar. Legati-va la ochi si incercati sa nu trisati. Va veti da seama ca si cel mai familiar loc se va transforma in scurt timp, in ceva necunoscut. Daca veti avea curajul sa o faceti, atunci veti intelege cum un elev din Centrul de zi Marina recunoaste totul in jur prin atingere si prin ascultare. Am inteles ca in negura ochilor lui este defapt o lumina care strapunge sufletele celor din jur. Intr-o zi am incercat sa-l fac pe copil sa identifice cateva diferente dintre un baiat si o fata. La inceput i-am explicat ca vocile sunt diferite, apoi ca hainele pe care le poarta sunt diferite. Cu mainile a incercat sa indentifice forma unei fuste de dama. Se pare ca a inteles, pentru ca raspunsul lui a fost:"e simplu". Apoi a aflat ca fetele au parul lung si i-am asezat mana pe capul unei colege. Imediat a venit din partea baiatului un raspuns haios:”tu de ce nu te tunzi, asa ca mine?” Asa a aflat copilul ce inseamna parul lung si ca fetele se coafeaza. I-am facut colegei lui doua codite. Prima data i-am pus baiatului in mana o perie de par. “Peria asta are ace care nu inteapa” S-a lamurit imediat si cu coafatul parului cand i-am dirijat mana pe capul fatei. “Aici ce este?” intreaba el pipaind elasticul ce strangea  parul fetei. Si usor, usor, baiatul a priceput cum sta traba cu aranjatul parului domnisoarelor. Am vrut sa-i spun ce culoare are parul colegei lui. Dar cum sa-i spun ca parul ei este negru? Negru ca ce? Ca ce vede sau ca ce nu vede el? Aici a fost greu. Dar si acest copil are dreptul sa stie ca atunci cand doarme este noapte si ca noaptea este neagra, ca iarba are un miros placut si ca este verde, ca florile sunt rosii sau galbene, ca lumea in care traieste este colorata, chiar daca el nu va afla niciodata cum este o culoare. Bucuria de a-l face pe un copil nevazator sa descopere lucruri noi este nemasurata. Viata unui om se bazeaza mult pe ceea ce vede in jur. Dar viata acestui copil si a celor ca el, este dirijata doar de miros, gust, simtul tactil, auz. Cand merge trebuie sa fie condus. Nu cumva viata unui copil orb devine o ghicitoare? Atunci el trebuie sa fie ajutat sa afle raspunsul acestei ghicitori, caci numai asa ii vom putea face putina lumina in viata. 

Prof. Luminita Nicolescu

luni, 20 septembrie 2010

Prietenul cu nevoi speciale


Fiecare copil cu nevoi speciale, este special in felul sau. Fiecare copil cu dizabilitati are ceva de spus. De la fiecare copil cu deficiente avem ceva de invatat. Putina atentie din partea noastra, poate face viata acestor copii mult mai frumoasa. Am sa va spun o poveste, una adevarata si nu vreau sa starnesc mila ci dorinta de a face ceva pentru copiii cu nevoi speciale. Intr-o zi am mers la o scoala de masa acolo unde era inscris un baietel cu deficiente. Stabilisem dinainte cu invatatorul ca la ora h ne intalnim intr-o sala de clasa libera. Elevul si invatatorul au ajuns la nici 3 minute dupa sosirea mea. Cel mic, de cum a intrat, s-a repezit la niste hartii care erau pe o banca. Eu i-am dat si un creion. I-am intins mana ca sa facem cunostinta. Copilul nu a vrut, dar eu m-am prezentat atat pentru el cat si pentru profesor. Inainte sa plece, profesorul mi-a spus franc in fata cum ca elevi ca cel pe care tocmai il cunoscusem nu au ce sa caute intr-o scoala de masa. Avea sa se convinga de contrariu dupa foarte putin timp. Am ramas in clasa doar eu si copilul. Trebuia sa-l cunosc, asa ca am inceput sa vorbim. As putea sa spun ca micutul a facut o autodescriere M-a convins ca exceptand problemele accentuate de vedere si o malformatie la mana, el este un copil inteligent. Mi-a spus ca ii place mult la scoala desi nu isi facuse nici macar un prieten. Oare de ce? A comparat prietenia cu prajiturile cu ciocolata si a sustinut ca are numai doi prieteni foarte buni la bloc. Apoi a vrut sa ma asigure ca stie sa scrie si l-am lasat sa o faca. Pe o coala a incropit cateva litere si cateva cifre. Pe un colt de pagina a pus un 10. L-am intrebat de ce a pus acolo acel 10. Mi-a raspuns ferm: "asta este nota pe care o vreau mereu". Era inceput de an scolar si nu primise calificative, asa ca am scos un pix cu pasta rosie si i-am dat eu un 10. Imediat a pus o palma peste coala.  Si-a asezat ochelarii apoi a privit acea nota ca pe un trofeu. Mi-a spus ca este fericit. L-am intrebat ce este fericirea pentru el. "Nu stiu, dar mami imi spune ca este fericita ca ma are. Cand imi spune asta ma ia in brate si eu cred ca asta este fericirea" I-am zis ca vreau sa vad cat de fericit este el. Raspunsul lui a venit imediat "tu nu esti mami, dar daca vrei putem sa fim prieteni"  I-am spus ca vreau si s-a repezit in bratele mele. Apoi am continuat discutia si l-am intrebat ce crede el ca este prietenia. "Prietenia este ca o prajitura cu ciocolata. Primesti prajituri cand esti cuminte si faci fapte bune. Un prieten trebuie sa fie bun cu tine." Bineinteles ca am vrut sa stiu ce intelege el prin fapte bune. "Pai, trebuie sa asculti, sa te joci frumooos, sa nu te bati cu copiii, sa inveti..." L-am intrerupt din enumerare si l-am rugat sa-mi explice treaba cu bataia. "Cand ma joc la bloc cu copiii, unii ma mai lovesc si imi spun sa plec. Unul mi-a zis ca mama lui nu vrea sa ne jucam. Sunt doar doi baieti care se joaca cu mine. Poate imi fac la scoala mai multi prieteni. Eu o sa ma port frumos cu colegii de clasa si o sa  vorbesc frumos cu ei. Vreau si eu sa-mi fac prieteni cu care sa-mi fac temele asa cum face sora mea." L-am intrebat daca i s-a vorbit vreodata urat. "Da, dar mi-e rusine sa spun. Eu nu voi face asta niciodata. Mami mi-a spus ca trebuie sa-i respect pe oameni si sa le vorbesc frumos". Intelegeti probabil de ce i s-a vorbit urat. Dar consider ca o malformatie la mana sau o pereche de ochelari cu lentila groasa nu trebuie sa catalogheze pe cineva, cumva. Dialogul a continuat. La finalul discutiei micutul m-a intrebat cand mai vin si daca sigur ramanem prieteni. L-am asigurat ca ne vom vedea in fiecare saptamana si ca prieteni vom ramane mereu. La final, ne-am luat la revedere iar eu am ramas privind cum micul meu prieten se indrepta spre clasa lui, tinand mandru in mana foaia pe care primise prima nota de 10. Acest copil cu dizabilitati m-a convins ca putina atentie din partea oamenilor il face extrem de fericit. La schimb, el ofera ceva. Prietenie. O prietenie sincera a unui copil cu suflet curat. Acest copil  nu mai vrea sa fie respins, el vrea sa traiasca normal, sa-si arate ambitiile, sa dovedeasca ce poate si mai ales ca poate fi un invingator. Ca el mai sunt si alti copiii si fiecare sansa acordata unui copil cu nevoi speciale sigur il va incuraja si il va face sa se simta mai puternic. Am invatat ca astfel de copiii ne primesc in lumea lor si ca trebuie sa ne revansam de ei primindu-i in lumea noastra.  

                                                                     Prof. Luminita Nicolescu

Un dans fara muzica


Cu ocazia zilei de 1Iunie, elevii mai multor scoli din Curtea de Arges au sustinut un spectacol in centrul orasului. Printre participanti s-au numarat si copiii cu dizabilitati din cadrul Centrului de zi Marina. Micutii nostri au dansat si au cantat ei reusind sa smulga ropote de aplauze din partea spectatorilor. Cea mai mare uimire a celor din public a fost provocata de catre o fetita din scoala noastra care a dansat alaturi de colegele ei un dans modern. De ce a fost aceasta eleva mai speciala decat colegele ei? Pentru ca ea a dansat desi este hipoacuzica, adica nu aude. Nimeni nu si-a dat seama de acest lucru pana cand la finalul dansului am anuntat acest lucru:”Aceasta fetita face parte din trupa de dans a elevilor din Centrului de zi Marina si dupa cum ati vazut, ea danseaza la fel de bine ca si colegele ei. Deosebit este insa faptul ca ea nu aude.” Dupa aceste cuvinte, in public s-a simtit o forfota. Imediat a urmat o ploaie de aplauze si de urale. Apoi cei din public au inceput sa comenteze:”Oare cum reuseste?”, “Incredibil!”, “Bravo ei! Dar cu mpoate sa danseze fara sa auda?” Intr-adevar, pare incredibil cum o copila care nu aude, poate sa danseze. Este si meritul profesoarei-coregraf, dar mai ales meritul fetei. Desi nu a cunoscut niciodata sunetul sau vibratiile muzicii, ea stie ca ceea ce face se numeste dans si pentru asta s-a implicat trup si suflet, dand exemplu de maxima vointa. Ar trebui ca fiecare dintre noi sa apreciem si sa admiram copiii cu dizabilitati pentru ca niciodata nu se stie cand ei vor fi mai buni decat noi. Facand asta, nu pierdem nimic, ba dimpotriva putem invata ce este vointa de fier si ambitia nemasurata. Un alt lucru esential si bine de retinut este faptul ca si copiii cu deficiente pot excela in anumite domenii cum ar fi: matematica, desen si pictura, muzica, dans sau sport. Spre exemplu, printre elevii scolii noastre se numara si cativa olimpici in domeniul sportiv. Chiar daca acesti copii cu dizabilitati sunt uneori marginalizati, noi ne mandrim cu ei si incercam sa le fim alaturi in orice situatie.
Maria Deaconu- responsabil educatie

joi, 16 septembrie 2010

Haideti sa gandim impreuna!!!

Hand-Rom doreste sa initieze impreuna cu unul dintre partenerii sai o campanie de strangere de fonduri. Pentru aceasta, avem nevoie de un slogan si un text scurt care sa sugereze oamenilor ca ar fi dragut din partea lor sa contribuie la o cauza nobila... Noi ne-am batut capul si am reusit sa gandim ceva...am vrea insa sa ne ajutati si voi...Poate ne "luminati". Credeti ca se poate? Fiti voluntarii nostri in gandire si haideti sa gandim impreuna un slogan pentru campania Hand-Rom. Campania se va desfasura intr-un centru comercial.
Asteptam ideile voastre pe adresa de mail: info.handrom@gmail.com
  Multumim!!!

luni, 13 septembrie 2010

Doua lumi intr-o lume mai buna

Randunicile au venit. Zborul lor aproape frant. La orele 10.00 pe platoul din fata centrului Marina, din Curtea de Arges, se adunasera aproape treizeci de copii. Insotiti unii dintre ei de parinti. Copii au venit, cei mai multi, cu microbuzul Fundatiei. Pe de-o parte erau ei. Copiii speciali si parintii lor. Pe de alta parte, corpul profesoral si oamenii de la fundatie. Directorul, Costel Nicolae, subsemnatul...toata gasca. Doua lumi diferite. Revederea a fost placuta. Noua vedere, caci sunt si elevi noi, a fost...interesanta. Priviri date pe furis, ochi atintiti asupra unuia, a altuia....Vorbe multe, vorbe putine, vorbe despre ce-o sa fie. Vorbeam de doua lumi. Lumea lor, a copiilor speciali, lumea noastra, a celor care trebuie sa aiba grija de ei. Uniti totusi intr-o lume pe care toti ne-o dorim mai buna. Cea a educatiei, cea a invatarii nu doar a materiilor scolare ci si a unei scoli pregatitoare pentru viata. De azi incepe iar scoala, incep terapiile, incepe iar lupta pentru o lume mai buna.
Fiti alaturi de noi!

Prea mult, lumea s-a obisnuit sa spuna" handicapati". Asa este, copii acestia au handicap. Dar au si suflet, inima, sentimente. Au o viata. O viata pe care daca noi le facem doar putin loc, o pot trai fericiti alaturi de noi.
Si mai stiti ceva, mai mult ne costa sa-i tinem pe margine decat sa-i includem printre noi. Incluziunea sociala este o piatra grea pentru societatea romaneasca. Putini se incumeta sa incerce s-o ridice, s-o urneasca din loc. Unii reusesc. HAND-ROM face parte din aceasta mica lumea a celor care pot ridica pietre uriese. Nu este usor, dar cineva trebuie s-o faca. Am ales sa fim noi!
Multumim celor care au ales sa ne sprijine in acest demers.
Un mare "Multumesc" pentru Fundatia Vodafone. Sprijinul lor conteaza foarte mult. Multumim!!

Randunicile vin iar!

Se intorc la noi!! Mai este doar un pic, un pic si aici la Marina copiii nostri vor veni iar! Incepeme un nou an scolar, un nou an de munca, de sudoare, dar mai ales, incepem un nou an la sfarsitul caruia suntem sigur ca viata copiilor nostri speciali va fi macar un pic mai buna.

Centrul de zi Marina al Fundaţiei HAND-ROM inaugurează cel de-al nouălea an şcolar din existenţa sa. Centrul oferă suport educaţional pentru 57 de elevi înscrişi în clasele I-VIII, 20 de extraşcolari şi 15 minori care vin periodic la terapie. Alături de serviciile de educaţie specială şi incluzivă, specialiştii centrului oferă servicii de abilitare – reabilitare, kinetoterapie şi ergoterapie, logopedie, psihodiagnoză, ludoterapie, consiliere individuală şi de grup. De asemenea, este primul an în care ciclul gimnazial va trece de la opt la nouă clase primare, atât în învăţământul de masă, cât şi în cel special.




„ Centrul de zi MARINA îşi deschide porţile pentru accesul copiilor cu cerinţe educative speciale, din Curtea de Argeş şi localităţile limitrofe, la educaţie, terapii, oferindu-le şansa integrarii. Acest lucru este posibil datorită sprijinului acordat de cei care ne-au fost aproape, colaboratori, parteneri, sponsori şi membri ai comunităţii locale. Împreună putem contribui la viitorul copiilor din comunitate.”, Costel Nicolae, Director General, Fundaţia HAND-ROM

joi, 9 septembrie 2010

Obiectivele noastre

1. Creerea unor programe de educatie-scolarizare, recuperare-reabilitare si consiliere pentru copiii cu dizabilitati mentale si/sau fizice care nu frecventeaza scolile publice

2. Dezvoltarea activitatilor extrascolare (pictura, sculptura si lucru artizanal, excursii si tabere, etc) pentru copiii cu dizabilitati;

3. Infiintarea unor ateliere de munca protejata sau la domiciliu pentru persoanele cu dizabilitati (impletituri de rachita, cutii carton, sculptura si artizanat etc);

4. Informarea comunitatii la nivel local si national asupra nevoilor, marginalizarii si problemelor cu care se confrunta persoanele cu dizabilitati;

5. Intretinerea de relatii cu grupul tinta in sfera puterii, a administratiei publice locale si centrale, mass-media si alte organizatii din tara si din afara tarii;

6. Organizarea pentru asociatiile din Romania, care se ocupa de persoanele cu dizabilitati, si pentru familiilor acestora, a unor simpozioane cu privire la drepturile legale si la ajutorul social, creerea de parteneriate durabile;

Cine suntem

“HAND-ROM” fundaţie umanitară de orientare şi integrare socială este o organizaţie neguvernamentală, non-profit, care-şi desfăşoară activitatea în oraşul Curtea de Argeş, din luna noiembrie 1999, având personalitate juridică din 24 noiembrie 1999 conform HJ 52/PJ/1999 a Tribunalului Arges, şi avizele ministerelor de resort (Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap), DGPDC-Argeş, acreditata conform Hotararii Comisiei Nationale de Evaluare si Acreditare a Invatamantului Preuniversitar nr. 103/2002 si este înregistrată la circumscripţia financiară cod fiscal:12511858 fiind acreditata de D.G.M.S.S.F – Arges, ca Furnizor de Servicii Sociale conform HG 1024/2004 pentru servicii sociale prin centrele de zi MARINA si PARASCHIVA.
Misiunea HAND-ROM este de a initia proiecte si programe prin care persoana cu dizabilitati sa-si influenteze viitorul si sa-si construiasca destinul.
Aceasta se va materializa in timp, atunci cand copilul devine adult. Citandu-l pe Platon si Aristotel :
„Dacă omul n-a primit decât o educaţie defectuoasă sau rea, el devine cel mai îngrozitor animal pe care l-a produs pământul. De aceea legiuitorul trebuie să facă din educaţia copiilor prima şi cea mai serioasă din preocupările sale“.(Platon)

„Peste tot unde educaţia a fost neglijată, statul a primit o lovitură funestă“.(Aristotel)

HAND-ROM ofera grupului tinta cate un reprezentant, stimuland dialogul civic, solidaritatea si responsabilitatea sociala, formand lideri si grupuri de initiativa comunitare sau regionale pentru drepturile si nevoile reale ale persoanelor cu dizabilitati, acces la educatie, abilitare-reabilitare, formare profesionala, angajare, dreptul la munca in ateliere protejate si/sau la domiciliu.
Organizatia are propriul reprezentant al societatii civile in Consiliul Economic Social al Romaniei, pentru domeniul sanatate si dizabilitate.